Ducele de Castle. Tratatul de pace – recenzie de Nicole Predulea

 

Ultimul volum din seria „Ducele de Castle” în care povestea de dragoste între Miriam și Alexandru se întrepătrunde cu intrigile politice și cu războiul care planează asupra regatului…

Citiți aici recenzia completă:

Tratatul de pace – Ducele de Castle

Tărâmul Mistic. Îngerul luminii – recenzie de Gabriela Rădulescu, Book for your soul

Îngerul Luminii” este primul volum din seria “Tărâmul Mistic” scrisă de Alina Cosma. Este un roman care este în același timp și complex dar și simplu. Complex pentru că are o poveste interesantă, cu multe implicații și trimiteri la mitologie, religie și istorie, arătându-ne un univers plin de elemente surpriză și legături interesante atât cu prezentul cât și cu trecutul, atât cu realul cât și cu imaginarul, aducându-ne la granița dintre realitate și ficțiune.

Pe de altă parte, este simplu pentru că personajele, deși au puteri care le depășesc pe cele ale oricărei persoane, emoțional sunt niște oameni obișnuiți, cu sentimente comune ca iubire, furie, dorință și trufie.

safe_imageingerulluminii.php

Citește aici recenzia:

https://picnicontheshelf.com/2019/04/23/taramul-mistic-ingerul-luminii/?fbclid=IwAR0DbSKLL7oV7GCGrw8TXyFweOPRrTBzqlIagMcqUVKepDwycteCsmqAqFo

Darul vieții. Predestinați – recenzie de Alina Geambașu, Literatura pe tocuri

“Darul vieții. Predestinați” este o poveste plină de farmec și de sensibilitate, despre iubire, încredere, suferință, sacrificiu, pierde, schimbare, cu un stil de scriere vioi și incinant, care nu are cum să te plictisească. Are un subiect sensibil, un limbaj accesibil, dialog efervescent, replici ironice, momente emoționate, scene romantice, situații tensionate, întâmplări neprevăzute și un final fericit care te lasă cu zâmbetul pe buze.

Cop 1 Darul vietii Predestinati

Citiți recenzia aici:

Darul vieții – Predestinaţi – Alina Cosma – Editura Petale Scrise – recenzie

Invitație – de Marius Andrei

rose-940372

Floare dulce, pură, albă,
Ce nu poți intra în salbă
Prea frumoasă să te smulg,
Din pământul greu de vulg.

 

Mult prea dulce-alinătoare,
Ca să poți fi doar o floare
Și prea plină de-nflorire,
Să nu-ți visez nemurire.

 

Mută-te în carnea mea,
Te voi replanta în ea…
Nu am să țin cât pământul,
Dar nici nu te-a frânge vântul.