„Dragoste și mătase albă”, de Corina Cîndea – impresii

35241123_1898023416895882_6242674122229284864_n

   „Dragoste și mătase albă” este primul volum din seria Salem, a Corinei Cîndea, un roman de dragoste cu acțiune pe meleaguri americane.

   Chiar dacă mi s-a recomandat cartea, aveam rețineri. Descrierea cărții pomenea despre vrăjitoare, un subiect care îmi displace, apoi personajele, iar numărul mare de pagini nu mă atrăgeau. Însă coperta mi-a plăcut din prima clipă.

   Nu pot să mă laud că am citit foarte multe cărți, dar cele de dragoste scrise de autori americani și englezi predomină. Citind această carte am simțit același stil. Am fost surprinsă doar să se pomenească despre existența unei posibile vrăjitoare cândva în trecutul orașului, deci nu e o poveste despre vrăji, vrăjitoare etc.

   „Dragoste și mătase albă” este o carte scrisă bine, care se citește ușor, o lectură captivantă, amuzantă, care te face să parcurgi paginile fără să-ți dai seama, iar la sfârșit îți dorești să nu se fi terminat. Bine că au apărut și celelalte volume! Deja am început volumul doi care este și mai stufos.

   Logan, Quinn și Declan, trei hackeri cu acte în regulă, tineri frumoși, deștepți și aventurieri, ajung în orașul Salem despre care auziseră că ar găzdui vrăjitoare. Chiar dacă nu cred în supranatural, evenimentele de care au parte îi cam dau peste cap. La fel și cele trei tinere pe care le întâlniră imediat ce intrară în localitate: Faith, April și Piper. Logan dezvoltă o dependență în curând față de vecina lui seducătoare: Faith. Și chiar dacă știa că totul se va încheia în câteva luni, iar Faith va deveni una din șirul lung de aventuri pe care le avuse în ultimii patru ani de pribegie prin toată țara, își dă seama că acea tânără este specială pentru el și orice va face nu va reuși să și-o scoată din gând. Sărmanul, nu am putut trece cu vederea problema pe care o avea mereu în preajma fetei și care m-a amuzat! Parcă suferă de priapism! Povestea lor de dragoste m-a înduioșat, lupta lor pentru a rămâne împreună, încrederea și sacrificiile de care sunt în stare.

   Personajele sunt conturate cu grijă, sunt caractere puternice. Povestirea la persoana întâi spusă succesiv din punctul de vedere a celor doi protagoniști te face să te atașezi de ei, să te bucuri și să suferi împreună, să le trăiești luptele interioare.

   Recomand cartea iubitorilor de romance de toate vârstele!

Recenzie – Doi la pătrat, un singur pat – de Georgiana Vâju (18+ HOT)

33980217_1880842348613989_5791796534328688640_n

Atenție! Nu citiți recenzia dacă aveți vârta sub 18 ani!

   „ Doi la pătrat, un singur pat ” este un roman psihologic, încadrat la colecția 18+ HOT, aș spune pentru limbajul vulgar al unor personaje. Totuși, nu aș încadra cartea ca aparținând literaturii erotice… Este un roman cu puternică influență psihologică, scrisă de un profesionist în domeniu 😉 , uitasem de această latură a autoarei.

   Și chiar pentru acestă abordare psihologică a subiectului am îndrăgit cartea de față. Într-o vreme citeam cărți psihologice, chiar dacă sunt mai grele de citit, iar această lectură mi-a provocat un sentiment de melancolie. Stilul de scris este total diferit de preferințele mele în natură de beletristică, puține dialoguri, multă introspecție.

   Avem parte de patru protagoniști, și mai multe personaje secundare frumos conturate și acelea prin puținele intervenții în poveste. Cele patru personaje principale își prezintă la persoana întâi gândurile și propria perspectivă asupra evenimentelor, în capitole separate.

   Cartea începe cu o introducere bine punctată, care trebuie citită cu atenție.

   În primul capitol Dorian își prezintă viața și frustrările, inclusiv faptul că s-a făcut avocat pentru că așa a vrut mamă-sa și s-a însurat cu o fată pe care i-a ales-o tot mămica… Puțin cam infantil individul, dar să fim serioși! Găsești povestea asta aproape la tot pasul în realitate. Dorian își făcuse și triplete pentru cu nevastă-sa dorea copii, iar lui îi plăcea sexul, care nu prea mai a fost după ce s-au născut fetele. Să nu uit de sacrificiul omului, fiind nevoit să lucreze zi și noapte pentru a-și întreține familia, punctez și noapte…

La primul ecograf a mers singură, pentru că eu eram la muncă, logic. S-a întors acasă un pic răvășită, mi-a zis că totul e în regulă și că-i prea mic fătul ca să se vadă sexul. Dacă tot acceptasem să am copil, îmi doream cu ardoare să fie băiat. Am bănuit că e fată și că nu-mi spune ca să nu mă supere. Nicidecum nu-mi trecea prin cap că în pântecul ei băteau trei inimi de fete.

Dumnezeule! Aveam triplete!

Am belit pula!”

   Sărăcuțul! El nu avea nicio vină!

   Nimic de contestat, până în clipa în care, într-o duminică este chemat să apere o individă care își agresase sexual partenerul, vă las pe voi să descoperiți cum o făcuse. Dorian trece peste teama pe care i-o inspiră tânăra clientă, și cade în ispita sexuală care o învăluie pe această individă, seducătoare de altfel.

   Camelia, clienta perversă este o femeie care nu dă doi bani pe valori precum familia, detestând copiii. Însă Dorian îi place, și își face un plan să pună lăbuțele și să-și înfigă ghiarele în el.

Sunt diabolică, știu, dar să-mi fie cu iertare, sunt și mândră de asta. Faptul că am reușit – cu puțin teatru și două-trei lacrimi false – să fac o breșă în autocontrolul de fier lui Dorian, a fost victoria numărul unu și mi-a dat o speranță că-mi pot duce planul la bun sfârșit. Bărbatul ăsta e calculat și meticulos ca un englez când vine vorba de rațiune, la simțire stă mai prost. Eu i-am găsit punctul sensibil localizat în chiloți, ca la orice bărbat însurat.”

   Numai la cei însurați?!

   Monica, mama dedicată, reușește să se împartă între treburile gospodăriei, să crescă trei fete sălbatice, cu tot felul de probleme, și să își profeseze talentele artistice. Însă în calitate de soție, unii ar spune că este un dezastru, dezamăgindu-și soțul care este antitalent în a pune și el mâna pe ceva în gospodărie, femeia îngrijind inclusiv grădina. Ok, hai să zicem că fiecare are o vină. De aceea consider că întotdeauna în orice relație comunicarea este esențială. Ei, Dorian și Manica nu o au! Și de aici încep problemele…

   Florin, fostul iubit din adolescență al Monicăi, care și el o înșelase pe atunci, apare ca un salvator, și într-adevăr omul își dă toată silința de a-și oferi ajutorul și reușește să facă tot ceea ce Dorian nici măcar nu se străduise.

   Dar soarta nu e întotdeauna dreaptă și după ce Dorian are parte de tot ce visase sau ce nici  nu visase… se trezește la realitate și își dă seama ce își dorește cu adevărat. Nu vă fur surpriza, însă la final parcă toți sunt puțin mai înțelepți… sau poate nu.

   Nu pot să mă abțin să vă spun că personajul meu preferat este Monica, o femeie matură, extrem de sensibilă și inteligentă.

„ – Mi-e foarte greu așa, Florin. Nu sunt eu cea în care m-a transformat toată întâmplarea asta. Eram altcineva când ai reapărut. Apoi s-a întâmplat chestia asta cu Dorian. Practic, am fost cu tine ca într-o capsulă a timpului, m-am reîntors în trecut și mi-a plăcut enorm să fim împreună. Dar acum capsula m-a readus în prezent…”

 

   Lectura este ușoară, pe alocuri amuzantă, presărată cu picanterii, dar și cu momente în care simți cum ai vrea să bați pe unul sau pe altul. „Doi la pătrat, un singur pat” este un roman despre greutățile vieții de cuplu, o lecție de viață, scrisă cu măiestrie de Georgiana Vâju.

   Recomand cartea tuturor, bineînțeles, majori, dar mai ales celor cu vârsta peste 30 de ani, căsătoriți sau nu.

Ephialte. Trezirea unui coșmar – Partea a II-a – de Cristinne C.C.

ephialte vol 2.1

    De curând am citit Ephialte partea I, iar atunci vă spuneam cât de impresionată am fost de poveste, chiar și de unele personaje.

    Am început să citesc volumul doi a doua zi după ce a sosit curierul, în săptămâna după lansare. Eram nerăbdătoare. Prima parte îmi plăcuse foarte mult și aveam emoții pentru unele personaje.

    Partea a II-a, însă, m-a lăsat fără cuvinte. Am devorat-o, am citit până spre dimineață. Of, și-mi vine să o mai citesc o dată! Dacă prima parte a fost interesantă, această parte a fost uimitoare. O poveste captivantă, care nu-mi dădea voie să las cartea din mână, scrisă impecabil, fără a scăpa nici un amănunt, palpitantă, m-a ținut pe tot parcursul cu sufletul la gură.

    Alisia, tânăra ephialte care mă impresionase chiar din primul volum m-a făcut de data aceasta să o îndrăgesc, ajunge țintă pentru Umbre și Theon Novac, dar și pentru ephialte. După ce Theon află despre filmările ascunse de nepotul său cu evadarea Alisiei, știe că aceasta este răspunsul la căutările lui Victor, prințul umbrelor, și poate și pentru visul lui, de a deveni nemuritor. De asemenea Consiliul, alcătuit din cei mai puternici ephialte din acele timpuri, o va dori cu orice preț… Marea surpriză a cărții însă este Max, care se dovedește a fi la fel de important ca și Alisia, o ființă născută dintr-un om și un ephialte, cu abilități speciale pe care și le descoperă pe parcurs. Dacă în prima parte Max era un adevărat mister, acum devine cireașa de pe tort. Și cine credeți că gustă această cireașă?  😉

    Ce mi-a plăcut foarte mult și în primul volum au fost citate din poeziile lui Eminescu, care deschid și de data aceasta fiecare capitol, și care reușesc să facă un mic rezumat a ceea ce urmează în capitolul respectiv. Îmi place foarte mult această ideea. Cartea e bine scrisă, gândită, ți-e mai mare dragul să te pierzi între pagini. Auroarea are dibăcia de a descris tot ce înconjoară personajele, fără a plictisi.

    Ultimul paragraf al cărții, însă, m-a șocat. Mă simțeam ca Alisia care se panicase. Și acum ce mă fac până apare volumul următor? Stau și-mi închipui, totuși, ce s-a întâmplat?! Va trebui să o las pe autoare să-și spună povestea cum știe ea mai bine.

    Puține sunt cărțile care mă lasă fără cuvinte, de parcă dacă aș spune ceva, s-ar risipi vraja care le înconjoară. Acest volum este una dintre acele cărți, cu o lectură ușoară, care te vrăjește și te transpune într-o altă lume…

    Cristinne, ești uimitoare! Felicitări și mult succes pe mai departe!

Ephialte. Începutul unui coșmar Partea I – Cristinne C.C.

Ephialte

Am terminat de citit cartea în urmă cu două zile și încă stau și mă gândesc ce aș putea să scriu despre ea? În curând se lansează volumul doi și mi l-am comandat pe net, nerăbdătoare să îl citesc.

Să scriu că mi-a plăcut? Puțin spus! Că e interesantă, plină de acțiune, o poveste bine scrisă, legată, fără a omite amănuntele?

Voi începe cu faptul că am rețineri așa cum m-ai scriam și altă dată să citesc SF, din cauza fascinației mele pentru filmele SF. Și mai am o problemă cu vampirii ăștia care apar tot mai des prin cărți. Dar vampirism energetic e puțin altceva. Și faptul că această carte e tradusă și în engleză, publicată în străinătate, mi-a trezit interesul. Doream să o citesc de multă vreme, dar îmi era teamă totuși de ceea ce voi descoperi.

Am prins curaj și am pus mâna pe carte. Nu am fost convinsă de începutul poveștii. Credeam că e altă carte pentru adolescenți, despre conflictele acelei vârste, doar puțin transpuse în personaje mai altfel. O tânără ephialte care dorea să se afirme în fața fraților grijulii, și totuși suficienți de neglijenți încât Alis să fie răpită și aruncată în ghiarele celor mai de temut ființe din acele vremuri: umbrele… Treaba cu hrănitul din energia creată de inducerea atacurilor de panică, le-aș spune eu, mă ducea cu gândul la Monster Inc și îmi doream ca până la final să descopere și ființele astea ciudate că râsul produce mai multă energie 🙂 . Dar nu a fost așa, ci chiar mai interesant…

Acțiunea e alertă, te ține cu sufletul la gură, cu o grămadă de răsturnări de situații. Aveam emoții pentru felul în care o va scoate la capăt scriitoarea toată cacealmaua aia între oameni, ephialte și umbre. Alis e deosebită, surprinzător de matură și capabilă de sacrificiu. Andreas, doctorul care o ajută, apoi îi devine prieten, e puțin cam vorbăreț pentru starea în care se află. Însă Max m-a impresionat de la început, învăluit de mister, calculat și până la urmă corect.

Am avut parte de o poveste palpitantă, presărată cu umor, foarte bine scrisă și originală (cel puțin eu nu am mai întâlnit astfel de personaje). Mi-a plăcut și o recomand iubitorilor de fantasy și SF, ah, și romanticilor!

Sunt nerăbdătoare să citesc volumul 2. Îi doresc mult succes mai departe Cristinnei! M-a cucerit cu stilul ei de scris!

I.R.En – de Sandra Coroian – impresii

29249391_1798679843496907_5967827809064714240_o

 

De multă vreme nu am citit o carte care să mă captiveze de la început și să mă țină cu sufletul la gură până la sfârșit, dar în primul rând să îmi placă atât de mult! Și pe lângă toate să fie un SF adevărat, nu din acela, fantasy fără prea multă latură științifico…

Ador filmele SF, preferatul meu Star Trek toate seriile, dar mai ales filmele. Sincer însă, nu am citit cărți de genul acesta, le lipsește imaginea ecranizării care de asemenea o ador. Dar în prezent mă strădui să scriu un SF. Așa că mi-am făcut curaj și am luat cartea, aveam nevoie de o pauză din treaba mea…

Nu știu cum să-mi exprim plăcerea și încântarea care m-a cuprins citind această carte. Ca de obicei, nu fac recenzie, ci schimb impresii. A fost o lectură deosebită, care mi-a amintit de Matrix și cum m-am îndrăgostit de Keanu Reeves, apoi m-a dus cu gândul la Stargate, Aeon Flux și Equilibrium. Doamne, ce mi-a plăcut! Am amețit zburând dintr-o lume în alta, am intrat în pielea protagonistei, Cehel și am suferit alături de ea. L-am îndrăgit pe Jason, iar l-a sfârșit și pe Mun. Nu am înțeles de ce povestea lui Hami a rămas în coadă de pește, dar cartea are o poveste care te lasă cam tot la fel. Dar la sfârșitul m-am simțit ca și cum m-aș fi izbit de ușă, buimacă! Parcă îmi împrăștiasem și eu creierul în galaxia Orion! Sadic final pentru povestea amețitoare! Sper să nu fie sfârșitul, să mai apară ceva continuare, că mi-a lăsat gust amar… M-am simțit și eu ca Cehel, gata să-l strâng de gât pe Jason!

Lectura este plăcută, captivantă. Titlul capitolelor este ciudat/interesant, mie nu mi-a plăcut prea mult, dar în rest o recomand tuturor celor pasionați de SF-uri. Romantism găsiți atât cât să stârnească interes.