Un cântec drag

Trandafirul

Unii spun că iubirea-i un fluviu
Ce îneacă delicatele trestii,
Alţii spun că iubirea-i o lamă
Ce-ţi lasă sufletul sângerând.

Unii spun că iubirea-i o sete,
O dureroasă şi nesfârşită nevoie,
Eu spun că iubirea-i o floare,
Iar tu eşti doar sămânţa.

E inima speriată să nu se frângă,
Ce nu învaţă niciodată să danseze,
E visul înspăimântat să se trezească,
Ce nu profită niciodată de şansa oferită.

E acela care nu va fi luat,
Cel care pare că nu poate dărui
Şi sufletul înspăimântat de moarte
Ce nu învaţă niciodată să trăiască.

Când noaptea a fost prea însingurată
Şi drumul a fost prea lung
Şi tu crezi că iubirea-i doar
Pentru cei puternici şi pentru cei norocoşi

Aminteşte-ţi numai că iarna,
Departe, adânc sub zăpada nemiloasă,
Zace sămânţa care, cu iubirea soarelui,
Primăvara se preschimbă în trandafir.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.